Dacă vă referiți la o diplomă de licență, termenul corect este licență. Este singular și posesiv, pentru că cineva deține diploma. Cuvântul licență arată deținerea gradului obținut, deci folosirea apostrofului.
Licență, fără apostrof, este o formă de plural care poate fi folosită doar lucrare licenta cuprins atunci când te referi la un grup de absolvenți care au terminat o diplomă. Cum ar fi în propoziția „Următorul grup care va fi premiat sunt licențiații”. Nu există nicio altă instanță în care să poată fi folosit pluralul de licențe, cel puțin în contextul academiei.
Fiecare deținător de licență este de așteptat, cel puțin de majoritatea angajatorilor, să aibă competențe lingvistice. De-a lungul timpului, însă, predarea scrisului s-a mutat de la produsul scrisului la procesul scrisului. Scrierea de cercetare, care se numără printre cursurile studenților de la licență, sa concentrat mai mult pe conținut, decât pe claritatea prozei. Cercetările arată că printre competențele importante considerate importante de către angajatori în primul an de angajare se numără și competențele de comunicare scrisă.
În lucrarea lor „Abilități de angajare a absolvenților: cuvinte și expresii folosite în interviurile de angajare”, Krishnan și colab. au descoperit că printre solicitanții de locuri de muncă „competența lingvistică joacă un rol crucial în interviurile de angajare, deoarece poate defini și separa diferite grupuri de intervievați. Deși cei rezervați și nereușiți ar putea avea calități care ar putea fi utile și dorite de organizațiile relevante, competența lor limitată lingvistică îi poate împiedica să fie selectați.” Publicat în Australian Journal of Career Development, studiul a stabilit o relație puternică între un nivel ridicat de competență lingvistică și capacitatea de angajare.
Adesea, vedem greșeli comise în formele de cuvânt la plural scrise cu un apostrof, care ar putea fi și unul dintre motivele pentru care cuvântul „licență” este uneori perceput ca o eroare gramaticală. Dar nu este, în cazul cuvântului licență, apostroful este exact acolo unde ar trebui să fie.Acum că scorul este stabilit între „licență” și „licență”, s-ar putea să vă întrebați și despre utilizarea „bacalaureat”.
În general, „bacalaureat” și „licență” sunt două cuvinte care au același sens. O diplomă de bacalaureat este aceeași cu o diplomă de licență, deoarece ambii termeni se referă la cel mai scăzut grad academic acordat de un colegiu sau universitate.
Exemplu:
Richard își primește lucrarea de licenta de la Universitatea Stanford.
Richard își primește diploma de licență de la Universitatea Stanford.
Între bacalaureat și licență, cuvântul licență este termenul modern, deoarece bacalaureat a fost primul termen folosit la mijlocul secolului al XVII-lea, deoarece învățământul superior a trecut la forma pe care o cunoaștem astăzi. Potrivit Dicționarului Oxford, cuvântul bacalaureat își are originile din franceză „baccalauréat” și din latină medievală „baccalaureatus”. Un termen mult mai vechi înregistrat este „baccalarius”, care a fost modificat ulterior pentru a se conforma cu „bacca lauri” sau boabe de dafin, cunoscute și sub numele de lauri acordati savanților.
Termenul de bacalaureat este cunoscut și ca formă de examen în Franța și Regatul Unit pentru a evalua performanța. Este o calificare academică luată la sfârșitul învățământului secundar și este necesară pentru studenții care intenționează să urmeze o educație universitară.
În SUA, există diplome de Bacalaureat Internațional (IB) acordate elevilor de liceu care au absolvit studii avansate. IB se dublează ca un curriculum pregătitor pentru colegiu foarte respectat, care include șase domenii de studiu – limbă și literatură, achiziție de limbi, indivizi și societăți, științe experimentale, matematică și informatică și arte.
Cu excepția cazului în care ne referim la tipul de examen din Franța și Regatul Unit și la cursurile pregătitoare pentru colegiu din SUA, este sigur să folosiți lucrarea de licenta ca termen alternativ pentru licență.